The Last of Us – O ciorbă lungă și „HomoBiOnanistică”

Există momente în care crezi că ai parte de o ecranizare de excepție a unui joc legendar, dar te trezești în fața unei producții care nu este altceva decât o ciorbă întinsă, lungă și apocaliptic de gay. Serialul fenomen „The Last of Us„, atât de mult trâmbițat și lălăit, oferă privitorilor nimic altceva decât o lâncezeală nesfârșită, cu picanterii băgate pe gât fără nicio logică sau legătură cu subiectul filmului – ca să nu mai spun de jocul după care este făcut.

Telenovela SF și „laudacii” de serviciu

Încă de la episodul 2 spuneam că este prea lălăit, prea ca o telenovelă SF, dar mulți limitați îl lăudau de mama focului. Iar după celebrul episod 3, dedicat exclusiv celor doi „homo”, s-au ars la cur toți acești lăudaci. La un moment dat, stai și te gândești în sinea ta: băi, sunt eu prea critic, prea pretențios sau un mare idiot? Ori… din moment ce atâta lume îl laudă, o fi ceva ce nu văd eu?

Realitatea din spatele „fenomenului”

Din fericire pentru mine și pentru alții asemenea mie, am citit tone de comentarii pe site-uri și forumuri de specialitate unde 99,9% dintre oameni afirmau întocmai ca mine. Nu este vorba de homofobie, ci de un scenariu care a decis să ignore tensiunea apocalipsei pentru a se concentra pe drame care n-au nicio treabă cu supraviețuirea lui Joel și Ellie. Nu stau să vă stresez cu explicații inutile, vă las doar să vă delectați „apocaliptic” cu adevărata față a acestui dezastru.

Dacă vreți să vedeți cum se distruge o poveste epică pentru a bifa niște agende moderne, „The Last of Us” este manualul perfect. Este dovada vie că oricât de bun ar fi materialul sursă, întotdeauna se va găsi cineva gata să-l transforme într-o mizerie plictisitoare și deșănțată.

Verdictul Leo1Romania: 3/10

Nota mea este un 3/10, acordat strict pentru decoruri și pentru primele secvențe care promiteau ceva. În rest, este un rebut ideologic care a sacrificat acțiunea pentru o ciorbă lungă și indigestă.

Până unde merge toleranța voastră pentru „picanteriile” băgate cu forța în scenariu? Chiar am ajuns să aplaudăm orice lălăială doar pentru că poartă o etichetă celebră? Voi cât de mult ați rezistat fără să dați „skip” la episoadele de umplutură? Hai să discutăm în comentarii despre „apocalipsa” bunului simț!