„Spartacus: House of Ashur” – Marea călcare în străchini a studiourilor

Dragi naufragiați pe insula mea, a venit timpul să postez acest articol nu pentru că trebuie, ci pentru că m-am enervat crunt pe ipocriții din spatele acestei industrii! Recunosc, am mai făcut-o și în trecut în diverse circumstanțe: am fost și sunt fan al universului Spartacus. Nu știu de ce, pur și simplu ador decorurile, societatea de atunci, vestimentația… habar nu am, dar mă prinde grav.

Însă din prima secundă, când am citit știrea că postul Starz va crea o alternativă nouă a acestui univers — iar când i-am văzut titlul —, am simțit un iz imens de eșec. Și am avut dreptate!

Nu doar că primul sezon lansat în iarna asta a fost extrem de slab, nu doar că povestea, dialogurile și efectele aveau discrepanțe vizibile, ci și ideea în sine: să reînvii cel mai scârbos și odios personaj al seriei Spartacus? Pe bune? Doar atât s-a putut?

Actori aduși de acasă și gladiatori de ziceai că-s la dietă

Ar fi foarte multe de spus despre personaje! Să-l aduci pe Nick E. Tarabay să-și joace din nou rolul de Ashur n-ar fi fost o idee rea în teorie, omul își face treaba pe mimică și șmecherie, dar când îl pui în centrul universului, devine obositor.

Cât despre restul distribuției… doamne ferește! L-au băgat pe Graham McTavish (săracul, din The Hobbit direct în arena din Capua) pe post de doctore de gladiatori (Korris), iar ca „marea noutate” ne-au servit-o pe Tenika Davis în rolul Achilliei — o “gladiatorită”. O actriță atât de nesuferită, atât de antipatică, pe care n-o înghițeam nici cu 10 lămâi. Și care nu se potrivea absolut deloc cu povestea și cu rolul.

Nu știu cum l-au privit unii, dar pe mine nici măcar mimica fețelor unor actori nu m-a convins deloc. Să nu mai zic de actorii din prima linie: gladiatorii! Unii erau urâți cu spume, fără carismă, fără fizicul ăla impunător care făcea vechea serie memorabilă. Arătau mai degrabă a băieți aduși de la un club local de fitness decât a luptători pregătiți să moară pe nisip.

Scenariu tras de păr, efecte de mântuială și prea puțină arenă

La capitolul scenariu și regie (semnate tot de Steven S. DeKnight, creatorul original), a dat cu nuca-n perete. S-a mers pe ideea fantezistă de „ce-ar fi fost dacă Ashur nu murea pe Muntele Vezuviu și primea ludus-ul lui Batiatus ca recompensă”. Sună bine 10 minute, dar timp de 10 episoade devine o varză.

Efectele speciale? Sărăcăcioase, procesate ieftin pe calculator, iar sângele ala stilizat de altădată arăta acum ca un filtru obosit de telefon.

Scenele de luptă din arenă sunt mai absente decât scenele de răfuială din Ludus și de pe scena politică! Și cu asta cred că au pierdut totul creatorii. Nu cred că societatea mai tolerează așa tare întinsul gumei în halul ăsta: să te tot bălăngănești cu subiecte și povești politice de doi lei, în loc să legi povești captivante din rândul oamenilor care sunt sarea și piperul în serial, și să insiști la maxim pe aventură, pe acțiune, să nu adoarmă sau să înceapă să caște privitorul.

Ei bine… NU! Starz a vrut să o lungească prost și fără rost.

Ce zice internetul: Războiul din taberele PRO și CONTRA

Lansarea celor 10 episoade din sezonul 1 a dezbinat complet comunitatea:

Tabăra PRO (Criticii și nostalgicii fără pretenții):

• Criticii de meserie: Pe site-uri ca Rotten Tomatoes, criticii au dat note mari (peste 90%), apreciind modul fictiv de a rescrie istoria și încercarea de a schimba formula.

• Revenirea universului: Fanii înfocați s-au bucurat pur și simplu să mai vadă o dată sabia, sulița și decorurile din Roma Antică, indiferent de calitate.

Tabăra CONTRA (Publicul real și fanii de cursă lungă):

• Limbaj și teme forțate: Foarte mulți privitori s-au plâns pe forumuri că serialul s-a axat prea mult pe idei moderne aduse cu forța într-un context istoric (inclusiv introducerea forțată a gladiatorilor feminini).

• Lipsa de acțiune pură: Reclamarea constantă a faptelelor că s-a vorbit prea mult în birouri și s-a luptat prea puțin în arenă.

• Audiențe dezastruoase: Numărul scăzut de privitori a arătat clar că publicul nu a rezonat cu această direcție.

Marea anulare și verdictul final

În concluzie, „tăticii” universului Spartacusau dat-o rău de gard cu această Casă a lui Ashur și, ca să fie treaba treabă, l-au anulat subit după doar un singur sezon! În loc să repare greșelile pentru un eventual sezon doi, cei de la rețea au ales varianta cea mai cretină: îl oprească de tot!

Se zvonește prin culise că studiourile Lionsgate încearcă să vândă proiectul către un alt „producător” sau rețea de streaming pentru a salva un eventual sezon 2… cândva, dar nici asta nu e sigur deloc. Așa că mai bine îi punem o cruce mare, îl îngropăm definitiv și ne întoarcem să revedem seriile vechi cu adevăratul Spartacus!

Ați avut răbdare să urmăriți primul sezon sau ați simțit din start că proiectul e născut mort? Aștept comentariile voastre!