Apex (2026) – Când Natura e Superbă, dar Filmul e o Porcărie

Sunt momente când mă așez în fața ecranului sperând la o experiență care să mă țină cu sufletul la gură, mai ales când vine vorba de supraviețuire. Din păcate, Apex (2026) nu a reușit decât să mă facă să mă uit la ceas din cinci în cinci minute. Este genul de film care te face să vrei să se termine mai repede, dar nu pentru că tensiunea e insuportabilă, ci pentru că plictiseala e la cote alarmante. Sincer, am fost de vreo două ori pe punctul de a renunța definitiv la el.

Peisaje de Nota 10, restul de Nota 2

Singurul argument care m-a ținut „legat” de ecran și m-a împiedicat să-i dau un shut down definitiv a fost imaginea. Cadrele cu natura, peisajele alea vaste și modul în care a fost filmat exteriorul sunt impresionante. Vizual, n-ai ce să-i reproșezi; e o delectare pentru ochi, mai ales dacă ai un TV care știe să redea detaliile. Dar, din păcate, un film nu e un screensaver.

Dincolo de munte și pădure, filmul e o porcărie goală pe dinăuntru. Povestea scârțâie, personajele nu te fac să rezonezi cu ele, iar momentele care ar fi trebuit să fie „de viață și de moarte” sunt regizate atât de slab, încât îți vine să râzi de neputința lor. Dacă scoți cadrele de National Geographic, nu mai rămâi cu absolut nimic.

Supraviețuirea ca Plictiseală: O Mare Dezamăgire

Dacă la serialele coreene precum „Bon Appétit, Majestate!” plângi că s-au terminat, la Apex te rogi să apară mai repede genericul de final. Este contrastul perfect între profesionalismul de top și mediocritatea livrată cu pretenții de „film serios”. În loc să simți adrenalina supraviețuirii, simți doar cum trece timpul pe lângă tine într-un mod inutil.

Nu recomand să vă pierdeți timpul, decât dacă vreți să vedeți niște peisaje frumoase și nu aveți altceva mai bun de făcut. În rest, e o experiență pe care aș uita-o cât mai repede, o dovadă clară că degeaba ai o cameră de filmat performantă dacă nu ai o poveste care să merite să fie spusă.

Verdictul Leo1Romania: 4.5/10

De ce această notă? Punctele sunt exclusiv pentru frumusețea naturii capturate în cadre superbe. Restul de 5.5 puncte s-au pierdut într-un scenariu prost, o regie slabă și o stare de plictis care te face să regreți timpul investit.

Voi l-ați văzut sau ați avut inspirația să-l ocoliți? Merită să rabzi un scenariu de doi lei doar pentru niște cadre frumoase cu natura, sau preferați un film unde povestea te ține în priză de la început până la final? Aștept comentariile voastre mai jos!