Tati Part-Time: O Gură de Aer în Mlaștina Producțiilor de Doi Bani

A dat Domnul să vedem și un film românesc care reușește să fie haios fără să apeleze la vulgarități verbale gratuite. „Tati Part-Time” este o surpriză care reușește să se ridice deasupra „normei” de prost gust, chiar dacă amprenta unor influenceri „preaumflați” și a unor case de producție care prioritizează cantitatea în detrimentul calității încă se mai simte.

Între Umor Autentic și Mediocritate Televizată

Dacă eliminăm momentele reușite de umor și reducem discuția strict la distribuție, devine evidentă o anumită mediocritate marca ProTV sau Antena 1. Se vede clar „mâna ieftină” a unora care vor să facă cinema din bugete de vlogging, cum e cazul lui Selly și al celor de la Vidra Productions. Mai mult, vedem aceleași fețe „abonate” la ecrane, inclusiv promovarea intensă a Evei Măruță, care pare să fie acolo mai mult datorită numelui de familie și expunerii media părintești decât unui talent actoricesc șlefuit. Este o problemă cronică a cinematografiei noastre actuale: amestecul actorilor de carieră cu figuri publice care nu fac decât să dilueze actul artistic.

Cu toate acestea, făcând abstracție de sunetul — din păcate, din nou extrem de prost, o „marcă înregistrată” a filmelor mioritice care îți zgârie urechea — rezultatul final este unul surprinzător de solid. Este o producție mult peste tot ce au livrat până acum brigăzile de vloggeri, de la Shelly și Vidra, până la Velea, Antonia sau Bromania.

Un Pas Înainte pentru Cinema-ul de Public

Este revigorant să vezi că se poate face divertisment fără să apelezi la rețeta facilă a înjurăturilor și a vulgarității de cartier. Deși nu este o capodoperă, „Tati Part-Time” demonstrează că există o cale de mijloc între „filmul de festival” greu de digerat și „maneaua cinematografică” de consum.

Dacă s-ar investi mai mult în partea tehnică (mai ales la capitolul sunet!) și s-ar renunța la distribuirea unor nume doar pentru „reach” pe rețelele sociale, am putea spera la un viitor mai sănătos pentru comedia românească.

Verdictul Leo1Romania: 7/10

Nota mea este un 7/10. Este un scor foarte bun pentru un film autohton și o recomandare sinceră pentru cei care vor să râdă fără să se simtă jigniți intelectual. Este o dovadă că, încet-încet, începem să ne desprindem de „voma” youtuberilor și să căutăm, din nou, bunul simț pe marele ecran.

De ce ne „zgârie” urechea sunetul în filmele românești?

Cum se face că, deși avem imagine bună, sunetul rămâne marele inamic al filmelor noastre? Și mai ales, când vom învăța să alegem actorii după talent, nu după numărul de urmăritori pe SM sau numele părinților? Hai să discutăm în comentarii despre „Tati Part-Time” și viitorul comediei românești!