Cum a reușit ultimul episod din Outlander să distrugă o capodoperă

După opt sezoane de călătorii în timp, bătălii istorice sângeroase și o poveste de dragoste care a sfidat secolele, am dat „Play” ultimului episod din Outlander (Sezonul 8, Episodul 10). Am vrut să văd grandioasa încheiere a acestui magnific serial TV. Rămân la părerea că, per total, producția este de nota 10+ ca realizare, din absolut toate punctele de vedere: costume, muzică, regie, atmosferă. Însă acest episod final? Este o rușine totală adusă pe obrazul realizatorilor.

Nu spun doar că este execrabil raportat la așteptările uriașe ale fanilor, ci că este extrem de prost și slab comparativ cu absolut toate celelalte episoade din trecut. Atunci când trebuia să asistăm la explozia de final, la apogeul emoțional, am primit în schimb un mare fâs plin de dezamăgire.

Trădarea cărților lui Diana Gabaldon: invenții forțate în locul „cireșei de pe tort”

Marea problemă a acestui deznodământ este că producătorii au ales să dea cu piciorul muncii scriitoarei Diana Gabaldon. În loc să respecte firul epic din romane și să ofere acea rezoluție curată și satisfăcătoare pe care cititorii o așteptau, scenariștii au preferat să inventeze un altfel de final. Probabil au vrut ceva mai dramatic, mai cinematic, mai „șocant” pentru televiziune – nu știu ce dracu’ a fost în capul lor, dar au distrus exact ceea ce trebuia să fie cireșa de pe tort.

Au mai existat momente de-a lungul anilor când producția a deviat de la cărți, dar de fiecare dată au reușit să redreseze corabia și să revină oarecum pe parcursul logic. Dar să distrugi tocmai finalul? Să arunci în aer concluzia întregii saga amestecând un soi de misticism ieftin cu metafore prost gândite și complet abstracte?

Se vede încă din prima secundă a episodului 10 că s-a dorit o încheiere rapidă, pe genunchi, dincolo de orice narațiune logică. Pe măsură ce minutele trec, acțiunea se degradează într-un ritm amețitor, iar deznodământul vine ca un bolovan în cap – dar nu în sensul bun, de impact emoțional, ci în sensul cel mai urât și lipsit de estetică.

Obsesia pentru clișee sexuale: când senzaționalul înghite istoria și mitologia

Ce mi-a mai lăsat un gust extrem de amar a fost o recurență complet previzibilă și obositoare. Exact cum a început acest serial, mizând puternic pe scenele intime și pe expunerea fizică a actorilor principali (Caitriona Balfe și Sam Heughan), fix așa s-a și finalizat.

Chiar înainte de a apăsa butonul „play”, mă gândeam cu strângere de inimă dacă nu cumva vor simți nevoia să aducă în scenă, din nou, aceleași elemente pur sexuale. Am intuit perfect. În loc să ne concentrăm pe rezolvarea misterului călătoriei în timp, pe legăturile de familie sau pe încărcătura mitologică și istorică, realizatorii au preferat să recurgă la aceleași clișee fizice. S-a vrut parcă, până în ultima secundă, un serial „sexos” în detrimentul profunzimii, al aventurii și al iubirii mature care a unit personajele atâția ani.

Verdictul Leo1Romania

• Nota serialului per total: 10+ (O capodoperă a televiziunii moderne)

• Nota episodului final 2/10 Raportată la calitatea generală a show-ului, această notă de 2 este ca o nucă-n perete, dar reflectă perfect realitatea. Păcat, Outlander merita cu siguranță o încheiere grandioasă, un omagiu adus loialității fanilor, nu această glumă proastă făcută în grabă.

• Rămânem cu un serial excepțional, dar cu un final absolut catastrofal.

Cum vi s-a părut această abordare a producătorilor? Credeți că adaptarea a făcut dreptate universului sau, la fel ca mine, ați simțit că s-a dat cu piciorul unei munci de opt ani de zile? Scrieți părerile voastre în secțiunea de comentarii!