Last Samurai Standing (2025): „Jocul Calamarului” în varianta „te tai să moară mama!”

Prima impresie: Deja-vu cu miros de Katana

Am văzut și eu noul serial „Last Samurai Standing” (2025)… și ce să zic? Parcă am revăzut Squid Game (Jocul Calamarului), dar într-o variantă mult mai sângeroasă, de tipul „te tai să moară mama!”. Ideea de joc mortal nu e nouă, dar aici e mutată în Japonia feudală, cu toată brutalitatea de rigoare.

Fără „Wow”, dar cu „Vizionabil”

Ce pot să spun fără să supăr toți frustrații care ridică în slăvi orice scoate Netflix? Nu mi se pare un mare „Woow”. Da, este vizionabil într-un weekend, curge repede, dar nu e genul de serial sau miniserie la care să rămâi cu gura căscată la final. Netflix (ăla de căcat) încă nu s-a hotărât dacă e o poveste încheiată sau dacă va trage de ea până o strică de tot, iar incertitudinea asta se simte în ritmul acțiunii.

Problema bugetului: Sclipici pe o producție ieftină

Deși se vrea o epopeee vizuală, pe alocuri (și chiar în multe momente cheie) serialul arată ca o producție „low budget”. Decorurile și anumite unghiuri de filmare trădează o economie de resurse care nu se pupă cu pretențiile de mare producție istorică. Se vede că s-a investit mai mult în marketing decât în calitatea brută a imaginii.

Verdictul Leo1Romania

Ca să nu fiu excesiv de rău sau tăios, dar rămânând sincer cu voi, serialul își face treaba de divertisment rapid, dar nu trece testul timpului. Nu e Shogun, nu e nici măcar Squid Game ca impact original.

Pentru efort și pentru scenele de luptă care te țin cât de cât în priză, nota mea onorabilă este: 7/10.

🎯 „Tu ce zici? Spune-ne în comentarii!”