Reteta unui infarct mental: „Băieți de oraș” este cel mai prost film din istoria cinematografiei mioritice

Să ne înțelegem de la bun început: cinematografia românească contemporană suferă de mult timp de o boală cronică, dar ceea ce s-a întâmplat aseară a depășit orice limită a suportabilității umane. Ca mare consumator de filme și seriale, om care devorează sute de ore de conținut pe lună, am văzut multe mizerii la viața mea. Am o cultură vizuală bogată și am la ce să mă raportez atunci când afirm că o producție este slabă, mediocră sau demnă de recomandat. Însă aseară am făcut greșeala fatală. Am riscat și am dat play unui film mioritic pe care, sincer să fiu, îl evitam de mult timp. Parcă știam eu de ce. Poate pentru că nu-l halesc de nicio culoare pe libidinosul de Mihai Bendeac & Co?

Nu mi-am înșelat așteptările decât „oleacă”. Mă așteptam cumva să fie prost, dar chiar atât de prost? Băi, nu zic că filmul e doar slab. Este exagerat de prost din absolut toate punctele de vedere! Mă uitam și înjuram fiecare fază, fiecare scenă, fiecare dialog de căcat și fiecare așa-zis „actor”. Efectiv mi-am blestemat zilele în fața ecranului.

Sunt convins că unora le-a plăcut și îl laudă de mama focului prin comentarii. Și pe bune că îi cred! Dacă te uiți la un film o dată pe săptămână sau la o perioadă și mai lungă, e clar că nu ai o cultură cinematografică și n-ai la ce să te raportezi. Când standardul tău e jos, orice lătură ți se pare artă. Dar pentru oricine are măcar doi neuroni funcționali și a văzut la viața lui un film adevărat, producția asta e o insultă la adresa inteligenței.

Scenariu din spatele blocului și non-actori de căcat

Nici nu-mi amintesc dacă am mai dat vreodată nota 1/10 vreunui film în toată viața mea. Posibil să nu fi făcut asta niciodată, dar cert este că lungmetrajul „Băieți de oraș” rămâne repetent definitiv în ochii mei. Se încadrează cu vârf și îndesat la categoria cel mai prost film din viața mea. Regret profund nu orele, ci secundele pierdute pentru vizionarea acestei „capodopere” mediocre.

Totul e un mare bullshit:

• Scenariul și povestea: Complet inexistente, o înșiruire de scheciuri obosite, reciclate dintr-o emisiune TV care oricum își depășise demult termenul de valabilitate.

• Dialogurile: Grobiene, forțate, lipsite de orice haz autentic, bazate doar pe strigăte, schimonoseli și replici de prost gust care vor să pară „de cartier”, dar miros a penibil de la o poștă.

• Distribuția: O adunătură de non-actori de căcat, în frunte cu Bendeac, care nu fac altceva decât să se isterizeze în fața camerei. Personaje precum Roby Roberto, Malone sau Gina Felea, care poate funcționau 3 minute pe YouTube în 2016, devin o tortură chinuitoare într-un format de lungmetraj.

• Efectele și regia: Tehnica de filmare și montajul par realizate de un amator în prima lui zi de editare. Totul arată ieftin, nuanțele sunt spălăcite, iar mișcările de cameră îți provoacă amețeală.

Dacă ar fi să pun un preț pentru un bilet de cinema la această mizerie, acesta este filmul care ar trebui să coste fix 50 de bani. Atât valorează munca lor: jumătate de leu! Băi, și eu care credeam în trecut că filmele lui oropsitul ăla de Shelly sunt maximul gunoaielor de ecran… Ei bine, m-am înșelat amarnic. Iată că a apărut unul mult mai mizerabil decât acelea!

Unde e controlul calității? Netflix, un mare JET!

Privind acest dezastru, stau și mă întreb cu o stupoare uriașă: cum dracu’ acceptă rețelele de streaming video așa ceva în grila lor? Băi, chiar nu mai au un minim control al calității? Giganți internaționali care pretind că livrează divertisment premium au ajuns să își bată joc de abonați în ultimul hal.

Netflix a devenit în ultima vreme un serviciu care merită un mare JET pentru mizeriile pe care le promovează și le urcă pe platformă doar pentru a bifa conținut local. Să pui o asemenea vomă cinematografică pe aceeași platformă unde rulează producții de Oscar este o dovadă clară de lăcomie și lipsă de respect față de publicul plătitor. Au transformat streaming-ul într-o groapă de gunoi unde orice rebut românesc primește ecranizare și promovare pe prima pagină.

Criticii de film și comunitățile de cinefili au reacționat și ei, chiar dacă unii au încercat să o dea cotită ca să nu supere „vedetele” autohtone. Pe platformele de specialitate și pe forumuri, recenziile celor care chiar înțeleg fenomenul sunt devastatoare. Se vorbește despre „moartea umorului”, „un produs toxic” și „o degradare absolută a actului artistic”. Oamenii taxează vulgaritatea gratuită și lipsa totală de substanță, realizând că proiectul nu e altceva decât o încercare disperată de a mai stoarce niște bani de pe urma unor personaje expirate.

Decizia e luată: Refuz colapsul mental

În concluzie, experiența traumatizantă cu „Băieți de oraș” m-a făcut să iau o hotărâre radicală. Poate nu mă voi ține chiar 100% de ea pe viitor, dar sunt extrem de încrezător în acest moment: refuz categoric să mă mai uit la orice altă „capodoperă” mioritică, protejându-mi astfel viața și creierul de un iminent infarct mental.

Nu mai vreau să dau nicio șansă vreunei producții românești contemporane. Suntem praf și pulbere la capitolul ăsta, o adunătură de amatori care cred că dacă înjură în fața unei camere și se strâmbă obsedant fac artă sau comedie. Până când nu se va schimba radical mentalitatea și nu se va pune accent pe text, regie și actori adevărați, cinematografia din România rămâne, pentru mine, un subiect complet închis.

Verdictul Leo1Romania: 1/10

Este oficial cea mai proastă producție pe care mi-au fost date ochii să o vadă. Un avort cinematografic irevocabil, condus de un Bendeac expirat și libidinos, care nu merită nici măcar curentul electric consumat de televizor în timpul rulării. O mizerie absolută, fără nicio circumstanță atenuantă. Repetent definitiv!

Voi ce ziceți, fraților? Ați avut și voi curajul sau ghinionul să vă pierdeți timpul cu mizeria asta, sau v-ați salvat creierul la timp? Ce notă merită, după voi, această „artă” de 50 de bani? Lăsați părerile voastre mai jos, în secțiunea de comentarii!