Inchinaciune Parintilor (Lyrics)

Eram un pui de om cu visul în căruță
Țineam ântreaga lume în palma mea micuță
Nu știam ce-i dorul
Nu știam de moarte
Mama era cerul Tata… o cetate
Zburam prin praf de stele
Desculț pe sub cireș
Viața era poarta prin care tot pășești

Apoi a venit focul adolescent flămând
Ardeam de nerăbdare cu dorințele în gând
Credeam că lumea-i mică și pumnii-mi sunt de fier
Furând săruturi oarbe sub petice de cer

Părințiii??

Doar o umbră în drumul meu cel mare
Unde nu știam că timpul e-o fiară ce nu moare!

O Doamne ia-mi secunda și dă-mi copilăria înapoi!
Să stau din nou la masă alături de amândoi

Să le sărut privirea să le sărut și graiul
Acum când sunt eu tată
și-mi plâng în pumni tot Raiul!

Timpul e-o roată ce macină cumplit:
Am fost copil sunt tată și nu am învățat nimic

S-au dus și-n locul casei …e-un gol ce mă dărâmă
Iar palma lor pe creștet e azi doar o țărână
Le caut vocea-n noapte prin poze îngălbenite
Dar porțile de dincolo sunt veșnic zăvorâte
Am înțeles durerea când i-am lăsat sub iarbă
Și lacrima de fiu a început să fiarbă

Acum mă uit la fiul ce-mi seamănă la mers
Sunt eu în altă vreme
în alt univers
Îi mângâi părul moale și-un fior mă străbate
Sunt tatăl care mâine va deveni cetate
Trăiesc prin el acum din cioburi de oglindă
Aștept ca amintirea încet să mă cuprindă

O Doamne ia-mi secunda… și dă-mi copilăria înapoi!
Să stau din nou la masă alături de amândoi!

Să le sărut privirea să le sărut și graiul
Acum când sunt eu tată
Si-mi plâng în pumni …tot Raiul!
Timpul e-o roată ce macină cumplit:
Am fost copil sunt tată și nu am învățat nimic

Mai am un singur dor în prag de asfințit:
Să-mi iertați secunda în care n-am iubit!

Căci viața e o gară în care treci tăcut
Și-nveți ce e durerea
Abia după ce părinții i-ai pierdut!
Părinții … i-ai pierdut.