Lacrima Diasporei (Lyrics)

Ciocârlie care-mi bați în geam,
Te-aș întreba de ce neam am?
Că m-am pierdut prin țări străine,
Și nu mai știu de e rău sau bine.

Mi-ai bătut în geam, în sticlă rece,
Să-mi spui că viața iute trece,
Și-n palma asta de pământ străin,
Pâinea e amară și cu mult pelin.

Măi pasăre cu glas de dor,
Du-mă acasă, să nu mor!
Du-mi gândul pe deal, la stână,
Unde mama stă la cină,
Spune-i tatei, de-o mai fi,
Că puiul lui va mai veni.

Te uiți la mine, mică zburătoare,
Și vezi cum inima mă doare,
Căci în diaspora, pe drumuri lungi,
N-ai umbră de nuc unde să te-ajungi.

Bati în geamul meu de la mansardă,
Să-mi spui că satul stă să creadă
Că am uitat de unde am plecat,
Că n-am mai dat prin bătătură, la udat.

Zbori, ciocârlie, zbori spre soare,
Trece Prutul, munții spre mare,
Și de vezi o casă cu mușcate-n prag,
Să le spui că mi-e de ele drag.

Să le spui la frați și la vecini,
Că suntem ramuri smulse-ntre străini,
Dar oricât de tare am strânge banii,
Tot acasă ne trage inima, cu anii.

Ciocârlie care-mi bați în geam,
Zbori acasă, unde-i al meu neam,
Că eu aici mai am de stat un pic,
Și simt că-n suflet nu mai am nimic.