Noaptea din telefon (Lyrics)

E ora când orașul începe să tacă,
Și umbrele lungi pe tavan se joacă,
Țin ecranul aprins, un soare de plastic,
Într-un decor ce-a devenit fantastic.
Nu caut cuvinte, nu caut iertare,
Ci doar o silabă, o mică suflare,
Să știu că plecarea n-a fost o eroare,
Ci doar o barieră… la marea vâltoare.

Am numărat orele, zilele, anii,
S-au dus ca nisipul, s-au dus ca toți banii,
Dar telefonul rămâne o piatră mută,
O poartă închisă, o cale pierdută.
Aș vrea să aud cum vocea-ți tresare,
În ultimul „adio” ce nu mai apare,
Să punem un punct, să stingem lumina,
Să nu mai purtăm în buzunare vina.

Dacă degetul tău mai știe traseul,
Spre numărul meu unde doare mereu,
Apasă pe verde, doar pentru o clipă,
Să-mi pui un ultim bandaj pe aripă.

Aștept încă acel telefon de rămas bun,
Să se topească și ultimul fum,
Corazone… dă-mi semnul final,
Să ies din acest cerc vicios, infernal.
Aștept încă acel telefon de rămas bun,
O vorbă curată, un singur drum,
Să pot să te las în urmă, tăcut,
Ca pe un vis… ce l-am pierdut.

Îmi spun că ești bine, că viața-ți surâde,
Că n-ai de ce-n spate să te mai uiți, de,
Dar golul din piept are forma ta, dragă,
O rană ce refuză complet să se meargă.
Nu vreau să te-ntorci, nu asta e miza,
Ci doar să închidem odată deviza,
Să aud un „succes” sau un simplu „mai bine”,
Să pot să mă rup… definitiv de tine.

Poate e lașitate, poate e teamă,
Dar liniștea asta e ca o lamă,
Taie în carnea momentului curs,
Lăsându-mă singur, fără răspuns.
Sunt sclavul unui semnal ce nu vine,
Un ecou blocat între mine și tine,
O ultimă piesă dintr-un puzzle spart,
Așteptând acel click… ca un ultim descânt.

Aștept încă acel telefon de rămas bun,
Să se topească și ultimul fum,
Corazone… dă-mi semnul final,
Să ies din acest cerc vicios, infernal.
Aștept încă acel telefon de rămas bun,
O vorbă curată, un singur drum,
Să pot să te las în urmă, tăcut,
Ești tot ce-am avut… și n-am știut.

„Linia rămâne deschisă… dar nimeni nu mai sună. Doar liniștea… și acest slow blues…”