Plângeau pernele (Lyrics)

M-am ridicat din praful vechi de pe podea
Am deschis fereastra spre o nouă zi
Nu mai privesc în urmă cu mânia mea
Ci cu lumina că am învățat iubi.

Durerea n-a fost timp pierdut, a fost un pas
O treaptă grea pe care sufletul a urcat
Din tot ce s-a pierdut, un singur crez a mai rămas
Sunt mult mai viu prin tot ce am pierdut.

Rămân în palme urmele a tot ce-am fost
Dar nu mai sângerează nicio rană-n piept
Înțeleg în sfârșit că totul are-un rost
Și nu mai am frici atunci când te aștept.

S-au dus nopțile-n care pernele plângeau tot ce ai fost tu
S-au dus nopțile-n care sărutările tale atingeau cerul…

Oglinda-mi spune clar că m-am întors din drum
Că viața are gust și cerul e curat
Din focul cel mai mare a rămas doar fum
Iar eu din propria cenușă am înviat.

Simt cum revine aerul în piept, încet
Și pașii mei nu mai lasă umbre grele
Nu mai există în trecut niciun regret
Doar dorul scris adânc sub mii de stele.

Mă legăn iar pe valul ce-a fost liniștit
Și las speranța să-mi inunde zarea
Căci după fiecare iarnă ce-a sfârșit
Mai caldă și mai mândră vine marea.

S-au dus nopțile-n care pernele plângeau tot ce ai fost tu
S-au dus nopțile-n care sărutările tale atingeau cerul…
Dar a rămas în mine zborul, nu s-a oprit deloc
Și-am să aprind în suflet din nou acel foc!

Zâmbesc când îmi aduc aminte cum strângeam
Bucăți din noi, și le trăiam
Azi nu mai plâng la umbra ce-o vedeam pe geam
Și-am învățat din umbre să aleg.

Lumina serii cade caldă peste prag
Iar amintirea ta nu mai e blestem
O port în mine ca pe o rană de drag
Și nu mi-e frică de nimic când te mai chem.

E un optimism ce crește drept din ce-am trăit
Căci dacă am putut atinge cerul sus
Înseamnă că secretul nu s-a rătăcit
Și răsăritul vine, după ce-a fost, apus.

S-au dus nopțile-n care pernele plângeau tot ce ai fost tu
S-au dus nopțile-n care sărutările tale atingeau cerul…

Pășesc cu fruntea sus, cu sufletul curat
Iubirea n-a plecat, e doar un alt început
Sunt omul care iartă tot ce s-a întâmplat
Și las în urmă, trecutul ce-a durut.

S-au dus nopțile-n care pernele plângeau tot ce ai fost tu
S-au dus nopțile-n care sărutările tale atingeau cerul…
Dar a rămas în mine zborul, nu s-a oprit deloc
Și-am să aprind în suflet din nou acel foc!

S-au dus nopțile… s-au dus…
Rămâne doar zborul…