Nunta pe bani – Sau cum să plătești ca să fii luat de prost

Ferească sfântul și toți martirii cinematografiei adevărate! Am reușit, într-un moment de maximă rătăcire, să vizionez și eu marea „realizare” marca Mircea Bravo: „Nunta pe bani”. Bine naiba că nu m-am dus la cinematograf, că s-ar fi numit direct „Prostie pe bani” (cel puțin pentru mine). Este incredibil cum am ajuns să ridicăm la rang de artă niște schițe care, în cel mai bun caz, ar fi trebuit să rămână pe YouTube, între două reclame la promoții.

O caricatură de doi bani și alea răsuflate

Să fim realiști: în afară de vreo 2 sau 3 faze care smulg un zâmbet chinuit, tot așa-zisul „film” nu este altceva decât o caricatură obosită. Pe undeva mă așteptam la un rezultat mediocru, dar am fost surprins neplăcut de modul în care a fost prezentată această parodie a „miticilor din Ardeal”. Este o viziune alterată, un umor forțat care încearcă să pară autentic, dar care eșuează lamentabil într-o mare de clișee răsuflate.

Degradarea filmului românesc: Unde ne este onoarea?

Stau și mă întreb: în ce hal a ajuns să se prezinte filmul românesc de astăzi? Totul pare făcut pe genunchi: replici de tot căcatul, un joc actoricesc de toată jena și „actori” pe care, dacă ai avea un pic de respect pentru istoria filmului autohton, i-ai băga direct în sertarul uitării. Ne uităm la niște figuranți care se cred vedete, dar care nu au nicio legătură cu trăirea, cu emoția sau cu tehnica cinematografică.

De multe ori mi-am imaginat ce ar fi zis marii noștri regizori. Ce ar fi scos pe gură un Sergiu Nicolaescu dacă ar fi fost obligat să vizioneze asemenea „capodopere”? Cred că omul s-ar fi sinucis prin spânzurare cu lama de la mitralieră, jur! Este o jignire la adresa tuturor celor care au pus cărămizile cinematografiei românești adevărate.

Problema gravă: Publicul care aplaudă mediocritatea

Dar știți ce e cu adevărat tragic? Nu porcaria asta de film în sine, ci masa de oameni care comentează cu entuziasm și chiar crede că acesta este un FILM BUN. Aici e buba! Când standardele noastre au coborât atât de jos încât confundăm un scheci de Facebook cu un lungmetraj, înseamnă că suntem pe un drum periculos.

Singurul punct pozitiv – și o spun cu jumătate de gură – este faptul că măcar nu au apelat la vulgaritatea abjectă pe care o vedem în celelalte „producții” cu Vidre, DrogaRomânia, Antony sau SmiliciZambilici. Este singurul plus: că nu te scuipă cu înjurături la fiecare minut. Dar e prea puțin pentru a salva un dezastru.

Concluzie: Ne mai revenim vreodată?

Privind la succesul acestor mizerii, mă întreb cu amărăciune: ne vom mai reveni vreodată? Sau suntem condamnați să rămânem un popor limitat și alterat, care se mulțumește cu resturi de umor ieftin? Cinematografia ar trebui să ne ridice, să ne pună pe gânduri, nu să ne confirme cât de jos putem coborî pentru un bilet de 30 de lei.

Verdict Leo1Romania: 4/10

O notă dată pentru lipsa vulgarității, dar artistic este o gaură neagră. O tentativă care arată cât de mult e degradat gustul publicului românesc.

Voi chiar credeți că asta e cinematografie?

Sunt curios, câți dintre voi ați dat banii la cinema pe această „nuntă”? Vi se pare normal ca nivelul replicilor și al jocului actoricesc să fie atât de scăzut? Chiar am ajuns să ne mulțumim cu orice caricatură doar pentru că e „de-a noastră”? Aștept să vă vărsați oful (sau să mă contraziceți, dacă aveți argumente) în comentarii! 🐒👇