Haita de acțiune – Tomberonul sonor al lui Alex Velea și o jenă națională

Am văzut și eu porcăria numită „Haita de acțiune”. Sincer, nu aveam așteptări prea mari, dar păstram o fărâmă de speranță că, după atâtea eșecuri, „marii cineaști” autohtoni au mai învățat cum se face un film. M-am înșelat amarnic. Este aceeași mizerie reciclată, care demonstrează că fără vulgaritate deșănțată, filmul românesc comercial pur și simplu nu poate exista.

Vulgaritatea – Singurul „talent” din scenariu

Ne lovim de aceleași tertipuri banale și mediocre. Se pare că rețeta succesului în viziunea lor este simplă: dacă n-ai poveste, înjură; dacă n-ai regie, mai înjură o dată. Partea „actoricească” este semnată de indivizi demni de „uitarea națiunii”, care se chinuie să pară duri sau amuzanți, dar reușesc doar să provoace o jenă colectivă. Este trist să vezi cum actoria a ajuns o meserie practicată de oricine are destui urmăritori pe Instagram.

Coloana sonoră: Praf, pulbere și iz de „tomberon”

Să nu uităm partea muzicală, că aici e durerea mare. Muzica filmului este vai de morții ei! Un amestec penibil cu iz „american” forțat, menit doar să promoveze tomberonul sonor al „impresarului” Alex Velea & Co. Este o reclamă mascată și prost lucrată pentru niște produse muzicale expirate, livrate la pachet cu un film care oricum nu stătea în picioare.

O mediocritate care doare

„Haita de acțiune” este încă o mediocritate absolută a cinematografiei românești. Vizionarea acestui film mi-a reamintit de jena pe care o trăiesc uneori în sânul acestui popor care a început să consume „ieftin” pe pâine. Când premiem și promovăm astfel de rebuturi, ne merităm soarta de consumatori de mâna a doua.

Verdictul Leo1Romania: 2/10 – Doi de la două faze hazlii

Acord nota 2/10 exclusiv pentru două faze care, printr-o minune, au reușit să fie hazlii. În rest, este o pierdere de timp și de neuroni. O producție care ar trebui să fie dată uitării imediat ce s-au aprins luminile în sală.

Voi mai aveți stomac pentru vulgaritățile astea forțate de dragul „ratingului”? Chiar am ajuns ca popor să considerăm că Alex Velea și „haita” lui reprezintă cultura noastră cinematografică? Spuneți-mi sincer în comentarii: ați rezistat să vedeți filmul până la capăt sau ați simțit nevoia să vă spălați pe creier după primele 10 minute?