Freelance – Comedia despre cum să te înșeli singur în viață

Uneori, viața ne pune în față oglinzi în care nu vrem să privim, iar industria cinematografică ne servește „capodopere” care sunt, în esență, niște lecții despre auto-amăgire. „Freelance” (2023) este exact acest gen de film: o producție care se vrea comică, dar care devine o metaforă despre cum te poți înșela singur, crezând că faci ceva memorabil când, de fapt, ești doar un figurant într-un scenariu prost scris.

Capcana adrenalinei de carton

Subiectul pare rupt din rețetarul clasic: un fost agent al forțelor speciale, plictisit de viața civilă, acceptă o misiune de protecție pentru o jurnalistă care merge să ia interviul vieții unui dictator dintr-o țară „de bananieri”. Sună cunoscut? Normal, e aceeași ciorbă reîncălzită de mii de ori. Dar dincolo de împușcături și glume răsuflate, filmul ne arată o realitate crudă: personajul principal se înșală singur crezând că se va întoarce la gloria de altădată.

Este o poveste despre cum ne agățăm de un trecut care nu mai există, încercând să reparăm prezentul cu decizii și mai proaste. John Cena face ce știe el mai bine – adică mai nimic din punct de vedere actoricesc – iar rezultatul este o comedie care te face să râzi mai mult de penibilul situațiilor decât de glumele propriu-zise. Te păcălești singur că e un film de acțiune, când în realitate e doar o înșiruire de clișee care îți mănâncă timpul.

Oglinda auto-amăgirii noastre

Ce mi s-a părut cu adevărat interesant la „Freelance” nu este acțiunea, ci ideea de fundal: cum ne construim singuri scenarii în care suntem eroi, când de fapt suntem doar „freelanceri” în propriile noastre vieți eșuate. Filmul acesta este o dovadă vie a modului în care industria de la Hollywood s-a obișnuit să se înșele singură, crezând că dacă pui un nume mare pe afiș și câteva explozii, spectatorul va înghiți orice.

Este o „nenorocire” cinematografică care te lasă cu un gust amar, amintindu-ți de momentele din viață când ai crezut că ai dat lovitura, dar de fapt ai dat cu mucii în fasole. Este comic, da, dar într-un mod trist, pentru că vezi cum se irosesc resurse pe o poveste care nu are nici cap, nici coadă, nici măcar un pic de respect pentru inteligența celui care stă în fața ecranului.

Verdictul Leo1Romania 5/10

Un film „bun” dacă vrei să vezi cum arată o eroare de judecată la nivel înalt. Este o experiență despre auto-amăgire, despre cum te poți păcăli singur că vizionezi ceva interesant, când de fapt ești doar martorul unui eșec comercial. Nu este un gunoi total ca mizeriile românești recente, dar e pe aproape la capitolul „timp pierdut cu brio”.

Voi de câte ori v-ați înșelat singuri crezând că un film e „altceva”?

Vi se pare că John Cena mai are ce căuta în filme de acțiune-comedie sau s-a cam terminat „magia”? De ce credeți că ne place să ne uităm la astfel de producții care ne promit adrenalină și ne oferă doar praf în ochi? Aștept să ne descărcăm în secțiunea de comentarii despre cum ne mai păcălim singuri! 🐒👇