Rochia roșie (Lyrics)

Ușa se deschide și timpul se oprește,
O pată de sânge pe holul ce orbește,
Nu e furie, nu e niciun păcat,
E doar mătasea ce m-a dărâmat.
Pășește lent, ca un blues nescris,
Între realitate și un vechi vis,
Iar eu, la masa din colț, pierdut,
O sorb din priviri… mut și bătut.

Ea nu vorbește, doar culoarea strigă,
O flacără vie ce vrea să mă-nvingă,
Rochia aia e un bilet spre infern,
Dar aș purta focul ăsta etern.
Parfumul ei are gust de pelin,
Amestecat cu un rest de vin,
O urmă de ruj pe paharul curat,
Și inima mea… s-a executat.

Toate culorile lumii s-au stins,
Rămâne doar ea, într-un cerc neatins,
O umbră fatală cu mers de regină,
Ce-mi toarnă în suflet otravă și lumină.

Iubesc femeia cu rochie roșie,
E singura mea, sfântă nebunie,
Corazone… ești jarul de sub pas,
Ultimul drum ce mi-a mai rămas.
Iubesc femeia cu rochie roșie,
O taină amară, o veche robie,
O urmă de foc pe-un cer de cenușă,
Iubirea ce bate… la ultima ușă.

La ultima ușă…

Mă uit la ea și văd tot ce-am pierdut,
Un viitor cald și un vechi început,
Dar roșul ăla nu iartă nimic,
Mă face să mă simt… atât de mic.
E ca o rană deschisă-n amurg,
Prin care amintirile toate se scurg,
O văd cum se-ntoarce, privirea-i e rece,
Dar rochia roșie… prin mine trece.

Nu-i cer nimic, nici măcar un salut,
Sunt doar un spectator… tăcut și cernut,
Ea e spectacolul, eu sunt ruina,
Ea e oglinda, eu sunt vina.
Dar dacă destinul e un joc de noroc,
Aș miza tot ce am pe acest foc,
Să mai treacă o dată, prin barul pustiu,
Să simt că prin ea… sunt încă viu.

Iubesc femeia cu rochie roșie,
E singura mea, sfântă nebunie,
Corazone… ești jarul de sub pas,
Ultimul drum ce mi-a mai rămas.
Iubesc femeia cu rochie roșie,
O taină amară, o veche robie,
O urmă de foc pe-un cer de cenușă,
Ești tot ce-am avut… și n-am știut.

“O pată de roșu în noaptea asta neagră… Corazone… restul e doar tăcere și blues.”