Tenzing (2026) – O ficțiune montană ridicolă care își bate joc de rigoare și de pericolul real

Nu am fost niciodată fanul înnebunit după escaladări sau munte. Am preferat tot timpul marea, apa, scufundările – adâncurile și profunzimile fiind, pe undeva, polul opus al înălțimilor. Din acest motiv, nu sunt un consumator atras de filmele despre alpinism, dar ceea ce livrează Tenzing (2026) depășește orice limită a penibilului. O producție care m-a lăsat complet rece, nu doar prin prisma unui subiect tratat prost și a unei realizări amatoricești, ci și prin modul în care desființează orice urmă de realism tehnic.

Aberații la altitudine: Cum desființează filmul fizica, medicina și regulile de supraviețuire

Chiar dacă muntele nu este domeniul meu de suflet, cunoștințele elementare de fizică și tehnică de ascensiune te fac să te iei cu mâinile de cap la fiecare cadru. Producția anulează complet provocările reale ale unei expediții de o asemenea anvergură, transformând o luptă cruntă cu moartea într-o plimbare roz pentru copii de grădiniță:

• Fiziologia hipoxiei și edemul pulmonar/cerebral: La peste 8.000 de metri, în așa-numita „zonă a morții”, presiunea parțială a oxigenului scade la o treime din cea de la nivelul mării. Fără acomodare și fără managementul strict al buteliilor de oxigen, corpul uman intră în faliment organ cu organ. În film, personajele poartă conversații lungi și coerente fără mască, alergând pe creste de parcă ar fi pe faleză la Mamaia, ignorând complet pericolul letal al edemului cerebral de mare altitudine.

• Aclimatizarea și etapele de tabără: O ascensiune pe un optmiar necesită săptămâni întregi de urcări și coborâri repetate între Tabăra Bază și taberele superioare (C1 – C4) pentru a produce globule roșii. În Tenzing, tot procesul este sărit complet; personajele par că pleacă de la cort direct pe vârf într-o singură după-amiază, fără nicio pregătire logistică.

• Echipamentul, cordelinele și dinamica de grup: Din punct de vedere al manevrelor de frânghie, amaraje, treceri peste crevase cu scări de aluminiu sau folosirea pioleților și a colțarilor, producția bifează eroare după eroare. Personajele manevrează echipamentul cu o neglijență care i-ar fi ucis în primele zece minute de traseu.

• Fabulații mistice și SF-uri ieftine: Era imposibil ca într-o astfel de producție să nu-și facă loc și „localnicul” de serviciu, împingând povestea spre SF-uri imaginare cu spirite, entități ancestrale și viziuni magice. În loc să livreze documentarea tehnică dintr-o expediție extremă, scenariul o dă în misticism de tarabă.

Per ansamblu, filmul suferă cumplit la toate capitolele: joc actoricesc rigid, distribuție neinspirată, muzică neinspirată, scenariu găunos și cadre lipsite de orice fel de spectaculozitate sau vertij autentic.

Ce zice internetul: Între magia de suprafață și revolta publicului avizat

Reacțiile apărute în mediul online reflectă perfect prăpastia dintre privitorii de ocazie și cei care caută substanță cinematografică:

• Pro: O parte din publicul comercial laudă filmul pentru peisaje, încercând să vadă în firul narativ mistic o formă de respect pentru culturile locale și un omagiu adus ghizilor montani.

• Contra: Alpiniștii, criticii de meserie și cinefilii cu ștate vechi desființează dur producția. Aceștia acuză efectele speciale de proastă calitate, lipsa totală de acuratețe tehnică, scenariul infantil și modul în care sunt ridiculizate pericolele reale ale muntelui.

Comercialul ieftin contra rigorii cinematografice

În timp ce unii consumatori ocazionali se lasă păcăliți de o poveste îmbrăcată în decoruri poleite, baza de date din spatele oricărui cinefil serios urcă de indignare în fața unui asemenea rebut.

Verdictul Leo1Romania: 4/10

Nota este acordată strict pentru tentativa de a aduce în atenție un subiect nobil și pentru câteva cadre panoramice care salvează vizual proiectul. În rest, incapacitatea de a reda duritatea din teren și tratarea infantilă a tuturor rigorilor alpine condamnă filmul la o mediocritate cruntă.

Tenzing (2026) rămâne o dovadă incontestabilă că banii pompați într-o producție nu pot suplini niciodată lipsa de documentare și respectul pentru adevărul istoric și tehnic. O peliculă eșuată la toate nivelurile, care preferă să zburde în aberații mistice în loc să înfrunte realitatea dură a înălțimilor, oferind spectatorului doar un spectacol trist și lipsit de orice formă de respect pentru cinema-ul de calitate.