Tehnologia vs. Radioul & Muzica: Cronica unui deces meritat

În urmă cu 20 de ani, anticipam declinului posturilor de radio clasice (FM). Pe vremea aceea lumea mă lua în râs: „Du-te, bă, de aici?! Cum, bă, să moară radioul? Asta nu se va întâmpla decât în visele tale”.

Ei bine, uite azi, radiourile cad pe capete, dau faliment, se rebranduiesc (întotdeauna degeaba, pentru că tot la faliment ajung) sau sunt vândute rețelelor care măcelăresc magia radioului.

Radioul a murit pe mâna lui (și a pilelor din interior).

Apariția YouTube și, ulterior, a platformelor digitale (magazine de muzică online) a creat un val care a declanșat ce zăcea de mulți ani în ascultător: aversiunea pentru mizeria radiofonică.

Pauze publicitare prea dese, prea lungi; Emisiuni din ce în ce mai comerciale și tot mai departe de esența unui radio… omul de lângă difuzor.

În altă ordine de idei, radioul a murit pe mâna lui – în frunte cu cei din conducere, dar și cu „pionii” care s-au mulțumit să-și bage neamurile și cunoștințele ici și colo, să treacă luna, să-și încaseze salariile.

Dincolo de aceste mișculațiuni interne de la mai toate radiourile FM, la declinul hertzian contribuie și cocalarizarea posturilor. Campion redutabil în acest sens este Radio Zu – cel mai bădăran și manelist post cu licență, să nu mai vorbesc de cele mai proaste jingle-uri și voci. Abia mă abțin să nu spun tot ce știu din „bucătăria lor internă”. Dar nu despre tomberoanele de la radio cocalar (Zu) vreau să vorbesc acum, ci despre manelizarea lor și despre automatizarea la tot ce înseamnă tehnic într-un studio de radio. Din păcate, asta a omorât și „factorul uman”, iar lucrul acesta se simte grav.

Alternativa digitală și „Moartea Pasiunii” în FM

Nu poți face radio manelizând mai mult sau mai puțin vizibil postul, grila sau oamenii. La fel de bine nu mai poți intoxica ascultătorul cu „pauzele lungi și dese, cheia marilor… decese (în audiențe)”, atâta timp cât omul are atâtea și atâtea alternative: de la radiourile online mai amatoare, dar mai umane și curate, la YouTube Music și până la magazinele digitale de muzică.

Să nu mai vorbim de playlist-urile care sunt „moartea pasiunii garantată”!

Radioul clasic își merită soarta cu vârf și îndesat. Dacă în urmă cu 20 de ani plângeam gândindu-mă cum radioul se va duce dracului în detrimentul internetului, azi mă încearcă aproape o bucurie că s-a întâmplat asta. De ce am zis „aproape”? Pentru că nu a murit de tot, așa cum merită! Dar nu e timpul pierdut…

Muzica Umană vs. Muzica AI: Cine este adevăratul „fack”?

Continuând cu al doilea subiect – muzica „normală” versus muzica AI –, aici lucrurile se împart în mai multe categorii.

Avem muzica „umană” creată de la zero de o trupă sau un artist (text, muzică compusă cu trupa, voce) și muzica generalistă creată cu calculatorul, sintetizatoare, procesoare de efecte pentru voci și instrumente digitale, cu texte 99% create de alții și utilizate de artiști mari și mici. Ar mai fi și categoria trupelor și soliştilor axați exclusiv pe cover-uri, deci pe „împrumut”.

Dar intrăm acum și în a doua categorie:

Muzica și text generate exclusiv de inteligența artificială (deci fack-uri);
Muzica creată cu tool-uri AI pentru generare de voci, dar cu text și linie melodică concepute de creator;
Și ultima subcategorie: creatorii… de fapt, e cam mult spus… hoții de identități, cei care fac numai cover-uri și remixuri generate exclusiv cu AI.

Concluziile mele nu înseamnă că trebuie să fie și concluziile cititorilor. Pentru mine unul, nu există nicio diferență între un „artist” care cântă textele altora (cumpărate), cu muzica făcută de alții (tot cumpărată), și care vinde „hit-ul” ca fiind al lui doar pentru că și-a pus vocea pe el, și o piesă generată exclusiv cu AI (text, melodie, voce). La fel de bine, nu văd nicio diferență între artiștii/trupele care latră doar cover-uri și nu au nici măcar 10 piese originale sau un album de autor, vs. un cover generat exclusiv de AI.

Creatorul de Emoție Digitală: Adevărul din spatele nopților nedormite

Am scos însă din context o subcategorie, sau de fapt două. Prima: artiștii care își omoară zilele și nopțile lucrând la un vers/text, apoi alte zile și nopți în studio compunând linia melodică (negativul), ca într-un final să mai aibă putere și timp să tragă vocea și, la final-final, să mai și masterizeze și să lanseze piesa.

A doua e dedicată celor ca mine – și nu mă sfiesc deloc să mă adaug aici, pentru că ăsta este adevărul. Cei care scot piese conceptuale sau chiar albume întregi, cu texte proprii, cu linie melodică întoarsă pe toate fețele ca să iasă cum trebuie, folosind doar voce AI, dar cu zile și nopți nedormite pentru a finaliza procesul de creație. Nu există nicio diferență aici între muzicianul uman și creatorul de emoții autentice digitale.

Industria muzicală: „Ajunge cu curvăsăria de după cortină”

Până la urmă, nu despre AI este vorba, ci despre cum industria muzicală începe să scârțâie. Da, știu că se vor găsi „gânditori” care vor lătra verzi și uscate, dar nici în cur nu mă doare de părerile lor. Și știți de ce? Pentru că ce afirm acum în acest articol va lăsa o urmă, o prezență pe internet pentru viitorul apropiat. E cea mai bună dovadă de autenticitate și credibilitate. Ajunge cu „parerologii” cu capete pe umeri doar ca să nu le plouă în gât.

Industria asta muzicală jegoasă merită să moară! Ajunge cu drogangeala la greu, cu alcoolul și curvăsăria din „spatele cortinei”. Ajunge cu șantajurile la adresa femeilor: „Fă, dacă vrei să fii vedetă și să te promovez, stai capră o dată, de două ori…”.

Ajunge cu manipulările rotațiilor la radiouri pentru ca o piesă să devină hit (plătită, desigur), cu manipulările topurilor muzicale.

Final: Emoție vs. TikTok

Și până la urmă, muzica este despre emoție – emoție pe care cel puțin 80% dintre piese nu o mai transmit deloc. Dovada, dacă nu e evidentă, se vede în numărul de urmăritori, like-uri și comentarii la conturi sau artiști „virtuali” cu muzică generată artificial. De ce oare? Poate pentru că un puști din Rahova sau din Vaslui a scos o piesă care transmite înmiit mai multă emoție decât un cover live de care lumea s-a săturat până peste cap, făcut de o trupă ? Sau pentru că muzica, cel puțin din România, e de râsul curcilor, făcută special pentru TikTok – dacă nu ați observat că, acestea nu prea mai depășesc 3 minute reale ca durată?!

În acest caz, eu zic că moartea pasiunii din industria muzicală este veridică și garantată. Iar explozia muzicii create cu inteligență artificială este pe deplin justificată.

În final, dacă și în cazul radiourilor, și în cel al muzicii, moartea nu este încă definitivă, sunt convins că prind în viitorul nu foarte îndepărtat acele momente în care să mă bucur de căderea acestor mizerii care refuză să se reinventeze sau să se dedice oamenilor. Până în acele vremuri, zâmbesc că radioul e pe ducă… și bine că e, că asta merită. Și zâmbesc că muzica „umană” începe să intre într-un declin meritat.