Cum am tras la m…e industriei muzicale – Sony, Universal, WB

În decembrie 2025, am început în joacă să experimentez niște cover-uri și remix-uri după piese mega cunoscute și făceam primii pași în producția „artificială” a momentului. Habar nu aveam cu ce se mănâncă Suno, Udio și ceilalți AI de profil.

Nopțile de creație

Pas cu pas, noapte după noapte, am reușit să scot în lume niște reimaginări muzicale care m-au surprins în primul rând pe mine: cum sunau în haine noi. Mi-a plăcut la nebunie că am putut să transform poezii colosale ale lui Mihai Eminescu și George Coșbuc în melodii care sunau excepțional.

Prima oprire – și întoarcerea la textele mele

Până într-o zi, când m-am oprit. Poate și din teamă, pentru că mi se părea că „fur” ceva ce nu-mi aparține. M-am întors cu gândul la scrierile, schițele și poeziile mele vechi, dar și la una a unei ascultătoare fidele a emisiunii „Din Suflet Pentru Suflet”, pe care o realizez încă din 1995.

Eșecul necesar

Am luat textele acestea și am încercat să le pun pe muzică. A fost un mare eșec. De ce? Pentru că sunt diferențe uriașe între o poezie și strofele gândite special pentru muzică. Atunci, am luat iar la rând poeziile vechi și le-am adaptat pentru muzică – cu refrene, pre-refrene, punți și alte tehnici – ca să iasă piese în toată regula. Și au ieșit!

Primele albume – Altfel, Busuioc, Cicatrici, Destin

A venit ianuarie 2026 și deja lansam primul album conceptual, experimental, cu acele texte vechi: „Altfel” (LP). Am prins curaj. A urmat la scurt timp „Busuioc” (LP), titlul fiindu-i dedicat unei bune prietene – și ea știe asta. Apoi, au urmat al treilea și al patrulea LP: „Cicatrici” și „Destin”.

Euforie – să rup gurile comentatorilor

A început primăvara. În urma unor „critici” – să le zic așa – din partea unor cunoscuți, cum că nu aș ști să fac și alt gen muzical, am vrut să rup gurile rele și să sparg „mitul”. Așa s-a născut „Euforie (4 DJ`s)”. Deja din nume se reflectă genul adoptat: deep house dance, 7 piese în limba română și versiunile lor în limba engleză, reimaginate în alte 7 piese. Un album de „bubuială” de 14 piese.

Frământări – noapte, cafea, whiskey și fum de trabuc

Spre sfârșitul anotimpului, am venit în fața publicului cu al șaselea album: „Frământări”. Este vorba despre 10 piese inedite, perfecte pentru ambianța intimă a unui bar, noaptea – cafea, whiskey și fum de trabuc.

Genesis – sfârșitul (sau pauza?)

Când vara debutează teoretic, în iunie, într-o perioadă nefastă din cauza declinului „industriei artiștilor independenți” (despre care am scris [aici]), am lansat pe toate magazinele digitale „Genesis” – al șaptelea album. Conține 12 piese cu versiuni noi ale unor melodii deja lansate.

Toate aceste albume se regăsesc și în variante fizice, pe CD sau vinil, și pot fi achiziționate cât se poate de legal.

Single-uri și statistica finală

Pe lângă aceste albume – sau, mai corect spus, între ele – am mai lansat oficial, la nivel internațional, câteva single-uri. Totalul pieselor oficiale a ajuns la 63. Iar dacă punem la socoteală și celelalte peste 40 de piese neoficiale (cover-uri, remix-uri, reimaginări), bat suta de departe. Toate acestea în mai puțin de 6 luni.

De ce „Genesis” e probabil ultimul

Da, probabil „Genesis” va fi ultima mea lansare. Pentru că industria vrea să ne reducă la tăcere, simțindu-se profund amenințată de noi, de ăștia ca mine, care le rupem gura; care nu creăm și nu lansăm după cum bate vântul sau pentru mainstream, ci după suflet, conștiință, dorință sau după bunul plac.

Despre Delia Matache, fani și industria mioritică

Industria muzicală de pe întreaga planetă s-a zguduit grav din cauza artiștilor independenți care au explodat pur și simplu pe internet. Da, și păpițoaica Delia Matache a sărit, direct sau indirect, să apere „harfiștii bipezi”, bazându-se, desigur, pe nucleul ei gros de fani care îi consumă zilnic catastrofele muzicale. Aceștia sunt spălați pe creiere și nu văd altceva decât dreptatea pe care le-o servesc Delia și alții ca ea.

Nu încerc să mă „lupt” cu Delia sau cu pațachinele din industria mioritică – nu dau doi bani ruginiți pe ei. Ci vreau să subliniez că am cutremurat industrii gigantice: Sony Music, Warner, Universal. Cei care au luat poziție oficială ca să oprească creatorii independenți cu orice preț, simțindu-se amenințați că li se ia monopolul și li se încetinesc mașinăriile de făcut bani.

Ce a fost (și ce rămâne)

Da! Am tras o m…e grea industriei, fie din România, fie din afara ei. Și știți cum? Prin acele 63 de piese lansate pe toate magazinele digitale, prezente pe suport fizic (CD & vinil), Apple Music, Spotify, Deezer, Amazon Music, Pandora, Tidal, etc, și prin zecile de reimaginări care sunt acolo pe YouTube, pe social media, … Și nimeni nu le mai poate șterge vreodată! Ca să nu mai vorbesc de insula mea digitală: Leo1Romania.com.

Industria poate să răcnească din toți bojocii că vor opri trendul și vor închide căile de creație independentă. Dar, oricât ar tipa de disperați, nu pot șterge istoria. Iar istoria va ține minte că a existat un mic creator de emoții care, chiar dacă a fost redus la tăcere și nu mai poate lansa piese sau albume noi, a lăsat urme adânci pe internet.

Ultimele cuvinte – pauză, nu dispariție

Pentru moment, „Genesis” rămâne ultima mea lansare înainte de tăcere. Poate industria se va așeza. Poate se vor schimba lucrurile și voi reveni într-o zi cu alte creații — mai bune, mai viscerale, mai mature, și cu siguranță, la fel de reale. Dar chiar dacă nu va fi așa, Leo1Romania e aici – și pe toate site-urile de profil. Unul din Pionieri domeniului artistic independent.

Cu multă m…e dată marilor case de producție și artiștilor care s-au văitat că li se ia pâinea de la gură, mă retrag pentru o pauză. Va fi scurtă sau lungă? Doar timpul știe răspunsul. Dar Leo nu înseamnă doar muzică – și asta se vede clar navigând pe site.

Cu respect, adâncă reverență, mă înclin.