Sunt autist, deci exist: Manifestul celor care aud tăcerea
De multe ori mă întrebați de unde scot unele piese. Ei bine, „Sunt autist, deci exist” nu s-a născut într-un studio, ci s-a născut din realitatea aia pe care mulți preferă să o ignore pentru că e prea intensă sau prea „altfel”.
Este piesa mea teribilă, dar și cea mai necesară.
Dincolo de culorile pe care noi nu le vedem
Este despre Ei. Despre îngerii aceia neînțeleși care trăiesc printre noi, dar care văd culori acolo unde noi vedem gri și aud simfonii acolo unde noi auzim doar zgomot. Sunt copiii și adulții care nu ne privesc mereu în ochi, dar ne privesc direct în suflet.
Cei care nu folosesc cuvinte de prisos, pentru că trăirea lor e prea pură pentru a fi tradusă în limbajul nostru limitat. Ei nu sunt „defecți”, sunt doar conectați la o altă frecvență – una mai înaltă, mai sinceră, mai fragilă. În lumea mea, a sunetelor și a frecvențelor, eu îi înțeleg. Ei nu au nevoie de acordaje, ei sunt acordați direct la divinitate.
Un manifest, nu doar un titlu
„Sunt autist, deci exist” – nu este doar un nume de piesă pe Spotify sau YouTube. Este manifestul lor de demnitate într-o lume care se grăbește să pună etichete în loc să întindă o mână. Am dedicat această compoziție 100% lor, încercând să captez în note muzicale acea vibrație unică pe care doar ei o stăpânesc.
Uneori, muzica e singura punte care mai rămâne între noi și universul lor închis cu toate lacătele pământului.
Stâlpii de rezistență: Eroii din umbră
Iar pentru voi, Familiile din spatele lor… nu am cuvinte care să fie suficient de mari. Voi sunteți stâlpii de rezistență care transformați imposibilul în rutină. Voi sunteți cei care luptați cu birocrația, cu privirile ignorante de pe stradă și cu oboseala care nu se termină niciodată.
Voi nu sunteți doar părinți sau frați; sunteți traducători de suflete. Pentru fiecare lacrimă ascunsă, pentru fiecare victorie mică (care pentru alții e banală, dar pentru voi e un munte cucerit) și pentru dragostea voastră infinită care nu cere nimic la schimb:
JOS PĂLĂRIA! MĂ ÎNCLIN ÎN FAȚA VOASTRĂ!
Lecția tăcerii
Să fim mai buni. Să fim mai tăcuți. Să învățăm să ascultăm tăcerea lor, pentru că are atât de multe de spus. Autismul nu este o barieră, este un alt mod de a fi om. Exact despre asta vorbește piesa mea!
În spatele privirii care pare rătăcită, se află un univers de o complexitate uluitoare. Dacă nu-i poți înțelege, măcar nu-i judeca. Dacă nu-i poți ajuta, măcar nu-i strivi sub greutatea ignoranței tale. Ei există, ei sunt aici și, de multe ori, sunt mult mai prezenți în esența vieții decât noi, cei care ne credem „normali”.
Tu când ai „ascultat” ultima oară pe cineva care nu folosește cuvinte? Te invit să asculți piesa, să închizi ochii și să încerci, măcar pentru câteva minute, să vezi lumea prin ochii lor. Te aștept aici cu un gând, cu o experiență sau pur și simplu cu un semn că ai înțeles mesajul.