Povestea din foarfecă

Dacă ai ajuns aici, află că acesta este primul articol pe această „temă”.

Ce, cum, când?

Am început să trag voci (pe casete audio) în anii adolescenței mele, mai exact prin 1992-1993. Desigur, nu aveau nici decum o calitate rezonabilă, ci mai degrabă, ca să mă exprim diplomat, erau niște „esece”, dar a fost un început.

Radio pirat și experimentele din anii ’90

Nu cu mult timp după, prin 1995, la unul dintre primele posturi de radio pirat din România (Radio X-2000, 105.00 FM), înființat împreună cu alți doi prieteni buni, am fost nevoit să trag iar niște voci, tot pe casete evident. Dar aici e partea mult mai funny și interesantă, ba chiar de neînțeles pentru adolescenții din prezent.

Încercam să facem jingle-uri și spoturi radio prin următoarele „metode sau procedee profesionale”:

• Tăiat banda de casetă, un fel de cut-cut în zilele noastre, dar nu cu mouse-ul, ci cu foarfeca.

• Apoi o lipeam cu oja de unghii a mamei, ca să suprapun două segmente. Era un fel de <Mix manual>.

• Iar la final puneam o bucată de hârtie între capul de înregistrare al casetofonului și banda magnetică, dădeam „Rec” pentru a înregistra vocea, iar din cauza acelei hârtii banda nu se ștergea complet. Astfel obțineam rezultatul dorit: se auzea vocea înregistrată peste ce era „original” pe bandă. Un fel de mastering din topor 🙂

Tehnologia anilor ’90, stimabili naufragiați de pe insula Leo1Romania.com, era departe de ce se cunoaște și se folosește azi.

Discotecile și Top Disco

Prin 1996, pe când eram deja DJ în discoteci de aproximativ un an de zile, am avut „deșteapta” idee să organizez fel de fel de concursuri cu clienții din locație. Ba de cântat, ba de dansat single sau în perechi, plus alte și alte nebunii haioase. Inclusiv Top Disco, fiind singura invenție de acest gen cred, nu doar din România.

Și nu mă sfiesc să spun asta și nici nu e loc să fiu modest, prin prisma ideii geniale pe care am avut-o: punând oamenii din club să vină la pupitru și să noteze piesa preferată, iar la final colectam „datele” și alcătuiam topul. Era o atmosferă dementială, vie, adevărată, departe de topurile de atunci și de acum, mânarite până-n măduva oaselor.

Desigur că am tras voci pentru aceste momente:
cu numărătoare pentru top, cu „Generic” pentru concursuri… era ceva cu adevărat unic.

Colaborări cu case de discuri

Din 1999 au început colaborările sporadice cu casele de discuri din București, care mă chemau la ei să le dau voce pentru promo-uri pentru albume sau compilațiile vremii. Acele promo-uri s-au auzit pe radiouri pirat cam din toată țara. Nu am cunoștințe dacă și pe cele „legale” sau pe TV, dar cu o pondere foarte mare pe goarnele de pe mașinile care mergeau pe străzi și promovau ba un spectacol ba o lansare muzicală.

Da! Pentru tinerii de azi poate li se pare ciudat, dar în era pre-internet, modalitățile de promovare erau extrem de rudimentare.

Colaborări cu televiziuni

Aproximativ de prin 2002, am început colaborările și cu televiziunile, mai mari sau mai mici, să le dau vocea mai ales pentru publicitate electorală.

2009 – momentul în care cererile au crescut

Anul 2009 vine cu o nouă provocare, pentru că am început să am cereri foarte multe de la radiouri, atât online cât și FM, pentru voce sau jingle-uri / spoturi gata făcute.

Alte proiecte audio

Desigur că în tot acest timp dar și mai mult după 2009, am tras sau dat voci și pentru:

• filmulețe de scurt metraj

• reclame

• promo-uri

• spoturi

• teasere

• știri

• plus voce pentru campanii umanitare sau proiecte finanțate de UE.

Voiceover și astăzi

Ca să nu mă lungesc foarte mult, am să sar peste cronologia perioadelor (sper că nu se supără nimeni) și am să vă spun că și în prezent ofer voiceover pentru orice proiect audio, atâta timp cât colaborările sunt de bun augur. Nu accept chiar orice. Dar accept lucruri benefice de ambele părți.

De ce nu dau nume

Am stat ceva timp să mă gândesc dacă să pun în textul acesta și „probe”, adică să dau nume… ca să întărească zicerile mele. Dar mi-am adus aminte că insula Leo1Romania.com nu este site de investigații sau reclame proaste. Plus că nu vreau sub nicio formă să ating indirect pe careva, dând informații cu nume și prenume.

Așa că l-am scris fără detalii de instituții, fără nume.

Credibilitatea?

Mă doare drept în… aripile porumbelului păcii, că s-ar putea ca unul sau mai mulți dintre cititorii acestui articol să nu creadă anumite aspecte. Nu asta e scopul, într-un final. Ci faptul că era necesar să punctez această latură personală și profesională, pentru cei care au crezut în mine și au apelat la serviciile mele.

Restul? E doar zgomot.

Un gând de final

Până data viitoare, când am să vin cu alte povești din viața mea, sau cu una amintită / scăpată în acest articol dar dezvoltată așa cum ar merita, vă las cu un gând scurt:

„Sunt vocea ce desăvârșește liniștea din mintea ta.”

🥳 „Comentariile bune aduc karma bună. Încearcă și tu!”