Trilogia Silozul: Când Serialul bate Cartea cu 10 Clase și Autorul te lasă „în Pom”
După 10 zile de „înverșunare” în care am devorat cele trei volume ale trilogiei „Silozul” de Hugh Howey, am rămas cu un gust amar și o dezamăgire cruntă. Am ajuns la cărți din cauza serialului (Silo), care m-a captivat și m-a făcut să nu mai am răbdare până la apariția sezonului 3. Mare greșeală!
De multe ori se spune că „o carte e mai bună decât filmul”. Aici, regula se inversează brutal: serialul bate cărțile!
Stilul Odios: Pierdut în Detalii Inutile
Nu am mai citit ceva atât de „scârbos” de plictisitor și anost de la Jung încoace. Problema nu e neapărat povestea, ci stilul odios de amănunțit al lui Howey. Te pierde în detalii peste detalii, te plimbă prin pagini întregi de descrieri care nu duc nicăieri, până îți vine să te dai cu capul de pereți.
Volumul 3 pare scris pe repede-înainte, iar finalul… finalul este un șut în bot după ce ai pierdut atâta timp printre rânduri.
„Cireașa” de pe Tort: Lipsa de Inspirație mascată ca „Artă”
Știți care a fost maxima? Ultima pagină, unde „mirobolantul” scriitor o bagă pe aia cu: „Am lăsat povestea așa ca fiecare să-și construiască finalul lui”.
Băi, mă lași? Ne iei la mișto? Zi direct: „N-am mai avut chef sau inspirație și am lăsat povestea în pom”. Nu ne mai servi povești pentru proști sub masca libertății de interpretare. E doar o dovadă de lene scriitoricească și lipsă de respect față de cititorul care a stat cu tine 3 volume.
Revenirea la Realitate: De la Siloz la Scufundări
După experiența asta dezarmantă, am trecut la o carte tehnică despre scufundări. Parcă am revenit pe pământ! Stil normal de scris, informație clară, fără gargară inutilă. Altceva!
Dacă cineva m-ar întreba, nu aș recomanda sub nicio formă trilogia „Silozul”. Riști să rămâi cu nervii întinși și cu o sumedenie de întrebări fără răspuns. Hugh Howey? Nu, mulțumesc! Mi-a pus capac și nu-mi mai trebuie nici o pagină semnată de el.
Verdictul Leo1Romania (pentru trilogie): 5/10
Nota mea pentru Trilogia „Silozul” este un 5/10. O notă dată pentru ideea de bază (care în serial funcționează), dar tăiată la jumătate pentru cât de prost și plictisitor este scrisă și pentru finalul „scris” la mișto.
Tu preferi să „ghicești” finalul sau vrei o poveste asumată?
Te-ai simțit și tu vreodată păcălit de un autor care te-a purtat prin sute de pagini ca să te lase cu ochii în soare la final? Hai să discutăm în comentarii despre „capcanele” literare și despre serialele care salvează cărțile proaste!