De ce am creat această rubrică?

Probabil mulți se întreabă de ce. Poate și pentru a face o „punte” cu pescaramator.ro — celălalt proiect al meu, dedicat pescarilor, dar și pentru promovarea respectului pentru natura care ne oferă atâtea aventuri memorabile — dar și pentru că pescuitul este un alt hobby al meu, încă din copilărie.

Cum a început totul… din copilărie

Îmi place să pescuiesc… sau, cel puțin îmi plăcea până acum 2 ani să merg o dată pe săptămână, iar uneori chiar de două ori… atât eram de „damblagiu”.

Pasiunea asta are rădăcini în copilăria mea timpurie, cred că de pe la 8-9 ani, când mă luau „bătrânii” din blocul în care locuiam cu ei la pește. Era o aventură enigmatică pentru mine; nu înțelegeam de ce, unde, cum, cât ș.a.m.d., dar voiam să aflu, să descopăr și „să prind”.

Era o perioadă odioasă a vieții mele și a societății românești… Comunismul ăla mizerabil și odios, iar singura „evadare” din cotidianul anost erau, malul apei și luciul ei.

Cum a crescut pasiunea – de la vis la obsesie

Încet-încet a început să-mi placă mai tare pescuitul și să vreau mai mult și mai mult. Cu timpul, pasiunea a crescut. Cu fiecare an care trecea, voiam mai mult, mai variat, mai intens. Am ajuns să investesc timp, bani și energie cât pentru zeci de experiențe la un loc.

Îmi luasem navomodel pentru plantat, l-am dotat și cu GPS (pleca singură barca la punct fix, planta și revenea înapoi la mal), cu cameră video ca să și filmez zona pe care nu o vedeam clar de pe malul opus. Aveam chiar și binoclu profesional, pentru că da, am avut partide unde am plantat lansetele la 330 de metri — o distanță extrem de considerabilă, încât ochiul uman (sau cel puțin ai mei) să nu bată atât încât să-și dea seama de detalii.

Stăteam minim 12 ore, de obicei 24–48. Eram pur și simplu obsedat să fiu acolo, pe malul gârlei.

De ce încă îmi place (chiar dacă merg rar acum)

Acum, dacă ar fi să explic de ce îmi plăcea — și încă îmi place, chiar dacă am rarit-o grav cu mersul la pescuit, poate și pentru că sunt prea fermecat de cealaltă pasiune a mea, scufundările în mare — nu aș ști să detaliez. Dar cert e că pescuitul și statul acolo în natură mă obosesc fizic mult de tot, dar mă încarcă mental și sufletește atât de frumos și de mult încât, aproape că mă întorc acasă un alt om.

Ce stil mai practic acum

Dau la pește de vreo 4 ani la Feeder în mod constant, dar mai arunc uneori și un Spinning după un răpitor și, desigur, „never-nelipsita” undiță.

Ideea de bază: de ce pescuitul e refresh-ul meu mental

Nu vreau să fac un articol „shogun” despre asta. Vreau doar să subliniez ideea de bază: pescuitul e un hobby care mă însoțește din fragedă pruncie și care îmi oferă un refresh mental incredibil. E locul în care îmi adun gândurile în liniștea naturii, unde nu contează câți urmăritori, like-uri sau share-uri ai, dacă ești bogat sau sărac, urât sau frumos, scund sau înalt. Ești doar tu cu natura. Și ador să mă contopesc cu ea acolo.

Câteva poze ca să vedeți despre ce vorbesc

Am atașat și câteva poze din partidele mele, ca să vă faceți o idee despre ce povestesc. Poate pe unii o să-i inspire să încerce acest sport atât de frumos – dar atât de denaturat uneori de „sacoșari” și braconieri, care au creat o cu totul altă imagine despre pescuit.

Până data viitoare…

Până data viitoare, când voi posta alt articol — poate despre experiențele mele pe malul apei (pățanii sau chestii haioase), poate despre detalii comerciale sau (asta sigur da) articole care arată fața jegoasă a industriei magazinelor cu articole de pescuit — vă las cu un gând:

„Pescuitul nu este acea garanție a unei reușite, ci acel ceva care te învață că natura joacă după regulile ei.”

La cât mai multe fire întinse! www.pescaramator.ro

😜 „Comentariul tău aici = zâmbet garantat pentru mine!”