De ce Scuba Diving? De la microfon, în inima tăcerii

Mulți mă întreabă: „Care-i faza cu scufundările, Leo? Ce treabă ai tu cu domeniul ăsta?”. M-am gândit să dau un răspuns public, aici, pe „insulă”, pentru toți cei cărora nu am apucat sau, dintr-un motiv sau altul, nu am vrut să le răspund până acum. Așadar, să începem cu începutul…

Momentul zero: 10 iunie 2025

Anul trecut, am închis un capitol profesional imens: EmisiuniRadio.ro. După 5 ani în care am realizat emisiuni gratuite pentru peste 50 de stații FM, Net și DAB, cu duminici petrecute live pe 48 de radiouri simultan, am decis să pun punct. Brusc, m-am trezit singur cu mine însumi. A fost alegerea mea, dar întrebarea rămânea: ce fac cu tot timpul și energia pe care le dedicam, trup și suflet, undelor radio?

Răspunsul a venit de undeva din adâncuri. Mi-am amintit de plăcerea mea de a fi lângă apă — fie că pescuiam, fie că mă bălăceam. Dar sub acea suprafață liniștită mocnea încă din copilărie o curiozitate „draconică”: dorința de a descoperi o altfel de lume.

Studiul și frica: Între viață și moarte

Nu m-am aruncat direct în apă. Mai întâi, am „scufundat” ochii în cărți. Am citit în acele luni cât nu mai citisem de decenii. Dar cu cât aflam mai multe, cu atât deveneam mai conștient că scuba diving-ul nu e o joacă; este o linie fină între viață și moarte, un domeniu unde respectul pentru reguli este vital.

Recunosc, m-au încercat emoții negative. M-am panicat citind. Dar asta nu m-a oprit să mă înscriu la cursurile PADI, să încep antrenamentele și să iau primul contact practic cu echipamentul. Eram într-o luptă continuă cu mine: merg mai departe sau mă opresc aici? Libertatea pe care o simțeam înainte în apă părea acum îngrădită de greutatea buteliilor și a costumului. Parcă libertatea mea se dizolvase sub greutatea metalului.

Cel mai mare dușman: Panica

Am luat certificarea Open Water și am plecat spre mare. Dar exact când credeam că totul intră în normal, m-a lovit: o panică îngrozitoare, chiar acolo, sub apă.

În scufundări, panica este inamicul suprem. Este o stare care poate fi mortală nu doar pentru tine, ci și pentru cei de lângă tine. Norocul meu? Am avut lângă mine oameni rari, profesioniști care au înțeles exact prin ce trec și au știut cum să gestioneze acea perioadă neagră. Mi-au luat vreo două ieșiri să-mi recapăt curajul, să reintru în apă timid, dar de data asta mai asumat, mai pregătit psihic.

Din acel moment, frica s-a transformat în stăpânire de sine. Chiar și în momente „incordate” sau când am avut lângă mine începători agitați, am rămas stăpân pe situație. Psihicul meu era, în sfârșit, „la adâncimea corectă”.

O lume enigmatică și o echipă de nota 200

Nu s-a făcut încă un an de când am brevetul de scafandru recreational, dar am trăit clipe de o frumusețe pe care nici nu o visam. Toate acestea alături de un om de nota 200, Robert, și echipa xSport.ro / CursuriScufundari.ro.

De când am devenit parte din Black Sea Diving School, am evoluat enorm, nu doar ca scafandru, ci și ca om. Sunt mândru de această „gașcă” și le port un respect infinit. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie cât ii apreciez.

Șah sub apă

Dacă mă întrebi pe mine, Scuba Diving-ul este sportul care le întrece pe toate. Se bate cot la cot cu șahul. De ce? Pentru că orice mișcare, orice scufundare trebuie calculată matematic, luând în calcul neprevăzutul. Este un efort complet: fizic, psihic și fiziologic. Mai mult decât orice sport de „mal”, aici ești tu, tehnica ta și infinitul albastru.